Larva Mortus
At the end of 19th Century, dark forces shade the world once again. A brave agent, experienced in exorcism and combat, comes to face the oncoming evil, and fight loathsome supernatural monsters and horrific spawns of black magic. Larva Mortus offers fast and furious monster-hunting game play coupled with a haunting atmosphere and an action packed splatter fest! Your quest has begun! (Caution: This game is not for the faint of heart and contains horrific images and themes.)
Requirements:
OS: Windows 98, Windows 2000, Windows XP, Windows Me Memory: 128 MB CPU: P 1.2GHz Video: 3D Video Card
CODE
Pass:
15.06.2008
11.6KB
Castlevania Dracula X Chronicles
Castlevania Dracula X Chronicles.cso english 638mb
Code:
_________________
Code:
~My password will be snoogy or slyboi
or
~
16.06.2008
18KB
Bubble Town
Banish the unsightly lumps from majestic Borb Bay in this cute and cuddly Marble Popper game! The Borbs of Bubble Town are under attack! Man the cannon and put an end to the Lump menace with some explosive help from the boisterous Borbs! Match groups of three or more Borbs to recruit them into dislodging the tenacious Lumps from their hiding places. Visit the magical world of Bubble Town today!
* Cute and cuddly characters
* Two exciting play modes
* Banish the Lumps today!
Code:
MIRROR
26.11.2008
8.5KB
Alice Cooper - Hey stoopid
1. Hey Stoopid
2. Love's a Loaded Gun
3. Snakebite
4. Burning Our Bed
5. Dangerous Tonight
6. Might as Well Be on Mars
7. Feed My Frankenstein
8. Hurricane Years
9. Little by Little
10. Die for You
11. Dirty Dreams
12. Wind-Up Toy
Code:
11.05.2008
8.5KB
Lemmings
Size: 186MB
No Password
Image
Download:
Code:
13.05.2008
17.3KB
buna rodica! faci o treaba minunata :D as vrea sa te ajut cu subtitrarile! chiar imi place serialu si merita sa fie subtitrat si in romana. :wink2: :hi:
28.07.2009
42.3KB
O istorie culturală a insomniei
Eluned Summers-Brenmer, traducere de Laura Savu
01.10.2008
Editura ART
Eluned Summers-Bremner
O istorie culturală a insomniei
Traducere din limba engleză de Laura Savu
Editura ART, 2008
*****
Fragment
Obiceiurile de somn variază în funcţie de cultura fiecărei ţări, desigur, în ciuda tendinţelor de omogenizare atribuite globalizării. Obiceiul mediteranean al siestei după masa de prânz e o reacţie la scăderea nivelui de energie din corp în primele ore ale după-amiezii, scădere cauzată de ritmurile noastre circadiene. Şi în Japonia şi China există obiceiul somnului de după-amiază. Cultura chineză a devenit, potrivit unui comentator, mai tolerantă, iar nu mai intolerantă la somnul de după-amiază datorită modernizării (sau occidentalizării), susţinătorii acestui obicei considerându-l drept "o continuare a activităţilor din timpul zilei". În Japonia, somnul din timpul zilei, ori inemuri - literal, "a fi prezent şi adormit" - este foarte mult practicat. Elevii japonezi sunt deseori încurajaţi să scurteze somnul din timpul nopţii în favoarea somnului din timpul orelor de clasă.
Totuşi, semnificaţia sloganului yonto goraku sau "patru trec, cinci pică" ţine de context. Elevii japonezi sunt obişnuiţi să-şi asume responsabilitatea pentru timpul lor de somn de la o vârstă mai fragedă decât în cazul studenţilor europeni şi americani, în funcţie de cât de mult trebuie să studieze pentru a intra la un liceu bun, iar, apoi, la o universitate de renume. Deoarece studenţii ambiţioşi se înscriu şi la alte cursuri (juku), cursurile obişnuite li se par, deseori, plictisitoare, oferindu-le ocazii bune de recuperare a somnului pierdut. "Cuvântul ganbaru (a răzbi, a da cât de mult poţi)" se referă la "noţiunea subiectivă de timp", pe care studenţii pot alege sau nu să o trateze cu seriozitate. Condiţiile liniştite din timpul nopţii răspund nevoii de a memora o cantitate mare din materia necesară pentru trecerea la următorul nivel de studiu, dar ganbaru rămâne, totuşi, un concept îngrijorător prin ambiguitatea sa, din moment ce principala sa cerinţă este de a-ţi depăşi propriile limite.
Există dovezi că somnul scurt de după-amiază contribuie într-adevăr la îmbunătăţirea calităţii muncii, atâta vreme cât el nu durează mai mult de 40 de minute, pentru a nu periclita somnul nocturn. Totuşi, susţinătorii somnului "fortifiant" trec, deseori, cu vederea că un astfel de obicei face parte din "deprivatizarea" somnului. Puţini dintre noi ne-am dori ca managerii noştri să ne măsoare timpul de somn aşa cum ei măsoară, din ce în ce mai mult, timpul de lucru, iar aceasta s-ar putea întâmpla dacă mai multe companii le-ar oferi angajaţilor saci de dormit sau camere de odihnă, aşa cum unele o fac deja. Pe măsură ce presiunile la locul de muncă devin din ce în ce mai previzibile în climatul de interdependenţă creat de globalizare, obligaţia de a satisface o normă de somn este ultimul lucru de care au nevoie lucrătorii!
Unele profesii, precum cele ale poliţiştilor şi detectivilor, au afinităţi cu insomnia care trec dincolo de faptul că aceştia sunt chemaţi să muncească la orice oră. După cum demonstrează popularitatea genului de film noir şi a romanului poliţist, suntem atraşi de ideea că cei mai buni în prinderea criminalilor sunt cei care ar putea ei înşişi să încalce legea şi care se pot identifica, astfel, cu cei care o fac cu adevărat. În remake-ul lui Christopher Nolan al filmului american Insomnia (2002), realizat de Erik Skjoldbjaerg în 1997, un poliţist trecut de prima tinereţe şi jucat de Al Pacino investighează omorul unei tinere în oraşul Nightmute din Alaska, sub strălucirea neliniştitoarea a soarelui de la miezul nopţii. În timpul unei scene de urmărire care are loc pe la începutul filmului, detectivul Will Dormer îşi împuşcă din greşeală şi îşi ucide partenerul, Hap, dând astfel startul unei coborâri spiralate în nesomn, nesiguranţă de sine şi confruntări din ce în ce mai neortodoxe cu criminalul suspectat, un scriitor de romane poliţiste (Walter Finch), jucat de Robin Williams. Înaintea cursei de urmărire, Hap îl informează pe Will că un caz ce implică moartea unei tinere - închis cu ani în urmă după o condamnare reuşită - urmează să fie redeschis. E vorba de un caz în care Will, frustrat de faptul că un infractor scăpase din nou de justiţie, a plantat dovezi false împotriva acuzatului, ducând la condamnarea acestuia.
Finch îşi dă seama imediat de vina dublă a lui Will, care îi alimentează şi îi întreţine insomnia. În una din scene, Finch - care îşi recunoaşte, mai mult sau mai puţin, vina în chestiunea tinerei omorâte, deşi nu consideră că acţiunile sale sunt criminale - se compară cu Will, care, ca şi el, nu poate să doarmă. Finch pretinde că l-a văzut pe Will împuşcându-şi partenerul şi, mai grav, încercând să ascundă urmele, şi susţine că împreună sunt "parteneri în asta" - "asta" însemnând probabil crima, dar, implicit, şi sentimentul lor de vină, insomnia marcată de anxietate şi, nu în ultimul rând, senzaţia de realitate artificială la care dă naştere insomnia. Acţiunea filmului gravitează în jurul deteriorării psihice din ce în ce mai evidente a lui Will care, datorită ameninţărilor lui Finch şi propriei stări paranoice create de insomnie, ajunge să colaboreze cu criminalul, rătăcind probe şi plasându-se chiar la locul crimei.
În Spaţiul literar ?The Space of Literature? (1995), criticul şi romancierul francez Maurice Blanchot gândeşte în termeni asemănători când susţine că insomniacii "întotdeauna par mai mult sau mai puţin vinovaţi", deoarece "ei fac ca noaptea să fie prezentă", în timp ce alţi muritori se lasă cu inocenţă în voia nopţii, pentru ca aceasta să-i ajute, în mod invizibil, să facă faţă exigenţelor vieţii zilnice. Două tipuri de activităţi dependente - cea a nopţii fiind subordonată zilei, iar cea a cetăţenilor depinzând de somn şi de noapte - sunt scoase, astfel, la iveală prin insomnie, ea însăşi oarecum lipsită de autonomie. Faptul că există persoane care nu pot dormi în timpul şi spaţiul alocat acestui fenomen necesar şi "natural" ridică din nou întrebarea ce este natura, inclusiv natura umană, de vreme ce în starea lor de veghe insomniacii întruchipează atât vulnerabilitatea generală a culturii - sau umanitatea acesteia -, cât şi nevoia ei primitivă, de necontrolat.
Dormer, numele de familie al lui Will, sugerează că somnul îl ocoleşte şi că el înţelege limitele profesiei sale, ca atunci când susţine că "un poliţist bun nu poate dormi deoarece îi lipseşte o piesă din puzzle, iar unul prost nu poate să se cufunde în somn deoarece nu-l lasă conştiinţa". Oraşul Nightmute sugerează alte două absenţe: cea a întunericului vara în nordul extrem al Globului, şi cea a vorbirii, căci nici ucigaşul, nici Will nu-şi mărturisesc altora vina probabilă. Deoarece este mereu zi, îngreunând până şi somnul inocent, Will amână decizia unei confesiuni, în speranţa că în fiecare "noapte" somnul ar putea, totuşi, să vină şi să-i ofere o perspectivă nouă, însă teroarea care îl cuprinde treptat şi acţiunile sale nesăbuite îl îndepărtează şi mai mult de acesta. Lumina zilei amplifică şi ea paranoia lui Will, care se teme că în astfel de condiţii există o şansă mai mare ca acţiunile sale să fie urmărite şi observate.
Prin contrast, romanul Insomnia (2004) al lui Stephen King le oferă eroului Ralph Roberts şi însoţitorului său Lois Chasse şansa de a se ridica deasupra statutului lor de cetăţeni obişnuiţi şi de a participa la o bătălie epică nu doar pentru binele propriu şi al oraşului lor, ci şi pentru viitorul umanităţii. Romanul se bazează pe legătura dintre lipsa somnului şi melancolie sau suferinţă, asociere care, după cum s-a văzut, operează cel puţin din vremuri medievale. Începutul romanului conţine un flashback în care Ralph, un pensionar de 70 de ani, îşi aminteşte ultimele patru luni de chinuri suferite de soţia sa înainte de a muri de cancer. În tot acest timp, el fusese şocat de comportamentul ciudat şi violent al prietenului său, Ed Deepneau, dar, sub presiunea evenimentului dureros, uitase de incident.
În iulie, luna de cuptor când s-a stins Carolyn, Ralph începe să observe "ceva care începuse să ticăie în pereţii dormitorului lor - şi în interiorul ei - noaptea târziu". Deşi mai târziu el identifică acest ticăit cu efectul fantasmatic al cancerului soţiei sale asupra sa şi a casei lor, funcţia sa de ceas al morţii se intensifică odată ce Ralph e cuprins de insomnia care îl face să se trezească cu un sfert de oră tot mai devreme în fiecare zi, până când nu mai doarme deloc. Ca şi în cazul lui Will Dormer, insomnia lui Ralph îl face să se întrebe, iniţial, dacă evenimentele ciudate care au început să se petreacă în oraşul Derry, evenimente similare incidentului din vara precedentă, sunt reale sau produsul imaginaţiei sale excesive. Reise că Lois, vecina lui Ralph, rămasă şi ea văduvă în împrejurări similare, suferă de acelaşi tip de insomnie şi că, asemenea lui Ralph, a păstrat tăcerea asupra stării sale. Dimensiunile epice ale naraţiunii se conturează odată cu descoperirea că Ed a început să-şi bată nevasta şi că s-a alăturat altor locuitori ai oraşului pentru a se opune vizitei unei purtătoare de cuvânt feministe pentru dreptul femeii la avort. Ralph şi Lois încep să aibă viziuni cu "aureolele" din jurul oamenilor, care le sugerează destinele şi stările psihice, şi vin în contact cu fiinţe extraterestre implicate în dinamica luptei binelui contra răului, pe care o duc locuitorii oraşului.
Ca şi filmul Insomnia, romanul exploatează o serie de graniţe esenţiale pentru sănătatea personală şi ordinea civică, dar, totodată, le forţează şi trece dincolo de ele pentru a explora probleme etice care dovedesc necesitatea acestor frontiere, precum şi imposibilitatea de a le defini cu exactitate. Atât Ralph, cât şi Lois, bătrâni şi îndoliaţi, sunt aproape de moarte, în timp ce taberele din oraş, cea antiavort şi cea feministă, sunt preocupate de întrebarea când începe viaţa umană şi ce anume o defineşte. Ciudat, atât Ralph, cât şi Lois par a întineri după o perioadă în care ei prezintă simptomele diurne obişnuite ale insomniei şi în timp ce sunt treptat instruiţi cu privire la rolul lor intervenţionist pe care urmează să-l joace. Crezând iniţial că insomnia l-a făcut vulnerabil la atenţiile extratereştrilor, Ralph îşi dă seama că muritorii nu au nici un fel de control asupra insomniei. Neputinţa de a dormi e descrisă de două din fiinţele extraterestre (numite Clotho şi Lachesis, două din ursitoarele din mitologia greacă antică responsabile cu răsucirea şi măsurarea firului vieţii) ca produsul adaptării în aureolele terestre, care "modifică modul în care oamenii visează şi... percep lumea ce se trezeşte", o activitate "ameninţată constant de pericolul nebuniei".
Una din întrebările ridicate spre sfârşitul romanului este dacă evenimentele narate s-au întâmplat cu adevărat sau dacă ele au fost produsul imaginaţiei îndurerate şi insomniace a lui Ralph. Obiceiurile de somn ale fiinţelor umane se schimbă în cursul unei vieţi în funcţie de timpul petrecut în REM ?rapid-eye-movement? - somnul în care visăm cele mai memorabile, misterioase lucruri, menţinând un puls şi un nivel de tensiune ca în starea de trezie -, dar frecvenţa lor scade pe măsură ce îmbătrânim. Faza REM a somnului e considerată una în care amintirile sunt consolidate. Faptul că Ralph nu mai ajunge la această fază din cauze naturale, datorită vârstei înaintate, dar şi supranaturale, datorită intervenţiei extratereştrilor, explică de ce el îşi pierde capul, la propriu şi la figurat, uitând efortul individual de revizuire istorică pe care inconştientul şi corpul îl fac în timp ce dormim.
Romanul lui Gabriel García Márquez Un veac de singurătate (1967) urmăreşte un anumit fir din istoria colonială care a condus la globalizarea timpului real de veghe continuă, şi, totodată, trasează, prin forma sa literară, viitorul posibil al acelui sistem ca un tot unitar. Insomnia e menţionată în mod repetat şi semnificativ încă de la începutul naraţiunii, mai precis în descrierea unei boli contractate de locuitorii satului Macondo, o veche plantaţie de banane datând din vremea sclaviei. "eea ce era mai de temut la această boală a somnului" , cum i se explică lui José Arcadio Buendía, unul din protagonişti,
"nu era imposibilitatea de a dormi, deoarece corpul nu resimţea nici o oboseală, ci evoluţia ei inexorabilă până la manifestarea cea mai critică: pierderea memoriei... pe măsură ce bolnavul se obişnuia cu această stare de veghe, începeau să i se şteargă din minte amintirile copilăriei, apoi numele şi noţiunea fiecărui lucru şi, până la urmă, identitatea oamenilor şi chiar conştiinţa existenţei proprii, până la cufundarea într-un fel de idioţie fără trecut."
Din acest punct de vedere, boala insomniei figurează ca o pierdere a memoriei cauzată de colonizare şi resimţită de culturile indigene. Somnul care trece repede exemplifică uşurinţa cu care fiecare cultură îşi acceptă locul şi rostul în lume. Descoperirea Americii de Sud de către europeni - ca urmare a călătoriei lui Columb în Lumea Nouă (1492) sau a exploatării zonei bananiere a Columbiei de către americani - a condus la teribilul paradox nu tocmai diferit de cel în care insomnia recunoaşte valoarea somnului. Sistemul colonial recreează lumea pe care o descoperă, imaginând-o ca un spaţiu arcadian şi minunat, deschizând o nouă perspectivă asupra relaţiei dintre oameni şi pământ chiar în momentul destrămării acesteia.
Un veac de singurătate ne oferă o viziune despre lume aşa cum ar arăta ea dacă noi nu am dormi deloc, lucru imposibil şi halucinant, iar această tulburare imposibilă este tocmai ceea ce American United Fruit Company a produs: "Investiţia străină... creează condiţii de dezvoltare, ducând la creşteri ale salariilor locale şi oferind o impresie înşelătoare de progres şi modernizare", fără a-i păsa însă de viitorul pământului şi al oamenilor săi. Pretinzând că elimină întunericul şi aduce numai oportunităţi, declinul naraţiunii progresive, ca urmare a spargerii grevei şi crimelor din timpul masacrului din Ciénaga, în 1928, a generat şi el pierderea memoriei, prin faptul că muncitorii columbieni au fost nevoiţi să conteste adevărul evenimentului. O lume care nu doarme niciodată - care promite reînnoire fără cost - nu are de ce să fie responsabilă pentru acţiunile sale, dar García Márquez nu le oferă cititorilor o explicaţie atât de simplistă. În timp ce interesele industriale fac din Macondo un tărâm al magiei şi tragediei eterne, ai cărui locuitori nu reuşesc să dezlege semnele ce prevestesc sfârşitul catastrofal, cititorul observă fenomenele repetate la care locuitorii sunt orbi şi simte iminenţa dezastrului de-a lungul întregii naraţiuni.
Procesul prin care capitalismul transformă profund "elementele fundamentale ale universului viu" a fost descris de Karl Polanyi ca unul "dislocator", în sensul că fiinţele umane sunt lipsite de "învelişul protector" cu ajutorul căruia să poată supravieţui condiţiilor aspre, noilor oportunităţi promise. Această percepţie poate fi comparată cu cea a insomniacului, pentru care patul unde forţele sunt refăcute devine un chin şi toate cunoştinţele acumulate se repetă cu o intensitate nouă, ea neavând forţa de a ne readuce la o stare de inconştienţă pe care o luăm de bună. Uitarea nu există într-un paradis pierdut. Locuitorii satului Macondo nu se trezesc niciodată la realitatea schimbărilor din lumea lor, însă cititorul familiarizat cu modernitatea nu are de ales, drept pentru care, pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul naraţiunii, perspectiva duală în care, pe de o parte, rămânem vigilenţi, iar, pe de alta, racordaţi la visele personajelor, devine una singură şi o ultimă dovadă a prezenţei lor ca martori. Astfel, împreună cu Aureliano Babilonia, reuşim, în final, să descifrăm manuscrisele strămoşului său ţigan Melquíades şi aflăm că viaţa lui Aureliano nu este doar a lui, ci şi a universului imaginar din care el face parte:
"Macondo era acum un vârtej îngrozitor de praf şi dărâmături vânturate de furia acestui uragan biblic, când Aureliano sări unsprezece pagini... şi începu să descifreze clipa pe care tocmai o trăia, descifrând-o pe măsură ce o trăia, prorocindu-se pe sine însuşi că descifrează ultima pagină a manuscrisului, de parcă s-ar fi privit într-o oglindă de cuvinte. Atunci mai sări câteva rânduri pentru a depăşi profeţiile şi pentru a căuta să cunoască data şi împrejurările morţii sale. Dar înainte de-a ajunge la versul final, înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau mirajelor) va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ."
Şi cum rămâne cu oamenii secolului XXI care trăiesc într-o lume a libertăţilor fictive? Nouă ni se pare că locuitorii satului Macondo se obstinează a rămâne orbi la preţul pe care îl presupune uitarea istoriei, dar aceasta deoarece puterea noastră de înţelegere, cel puţin la debutul romanului, o depăşeşte pe a lor. Şi totuşi, timpul real global este şi el o boală în sine, numele său subordonând realitatea în mod fals momentului care trece repede. El pare a fi "eficient, suficient şi lipsit de caracter istoric", deşi nu este, desigur, nici unul din aceste lucruri: "În interiorul ecranelor activităţii financiare globale, determinismul tehnologic şi determinismul pieţei se influenţează reciproc". Tehnologiile ne sunt frecvent descrise ca neutre, ca pretându-se în mod egal la diverse funcţii. Dar imaginile şi informaţiile prin intermediul cărora interacţionăm cu ele maschează condiţiile de producţie - şi rezultatele lor - tot aşa cum şi boala insomniei ascunde realitatea de locuitorii satului Macondo. Faptul că am creat un prezent din care conştiinţa istorică a dispărut în mare parte nu este luat în considerare. E ca şi cum fiecare nouă zi le aduce oamenilor, ca şi celor din Macondo, posibilităţi infinite.
Lumea interconectată nu ne poate ajuta să controlăm gradul de contingenţă şi dependenţă, adevăratul preţ al interconectării, aceste realităţi fiind tocmai ceea ce ea, lumea, îşi imaginează că exclude. Răspunzând acestei lumi, insomnia nu constituie, totuşi, doar o imitaţie de coşmar a unui instantaneu idealizat - prea multe gânduri care ne copleşesc în acelaşi timp, mult prea repede! -, ci şi o formă de conştiinţă istorică datorită misterului cu care ne confruntă - când va veni somnul? N-avem cum să ştim sau, oricum, nu cu exactitate - şi, prin urmare, nu putem continua să venerăm "momentul prezent". Insomnia ne arată că, deşi putem cerceta cu atenţie lumea în repetate rânduri, nu putem să nu ne includem şi pe noi în acest demers analitic, tot aşa cum nu putem fi treji şi să dormim în acelaşi timp. Cufundarea în somn dovedeşte limita imaginaţiei umane, din punct de vedere material, istoric şi reprezentaţional. În timpul somnului, noi coborâm din sfera istorică în arhiva inconştientului, unde "analizăm" ce mai rămâne din lunga negociere dintre adaptare şi apartenenţă la lumea ai cărei moştenitori suntem.
Şi deşi plictiseala ce însoţeşte insomnia ar putea fi alungată prin distracţiile obişnuite, opacitatea stărilor de veghe şi de somn pot constitui un remediu la banalitatea contemporană. Pentru cei care suferă de insomnie, e de-a dreptul minunat să se trezească învioraţi. Faptul că cei care studiază fenomenul nu-şi pot folosi cunoştinţele pentru a-şi provoca somnul arată că, în fiecare zi, există cel puţin un lucru pe care nu-l putem controla pe deplin, de unde şi capacitatea somnului de a ne revigora şi reface. În vreme ce putem învăţa despre trecut, inclusiv despre trecutul propriu, nu putem, asemenea lui Aureliano, să ne conectăm la prezent sau să înţelegem pe deplin legătura noastră cu lumea, fără a dispărea. Ce norocoşi suntem, aşadar că, în ciuda voinţei noastre, fiecare noapte aduce cu sine nu doar sfârşitul iluziei că timpul ar fi sub controlul nostru, ci şi o şansă nouă de a ne antrena pentru uitare.
Note:
Moore-Ede, The Twenty Four Hour Society, p. 27; Brigitte Steger, "Sleeping through Class to Success: Japanese Notions of Time and Diligence" în Time and Society, XV/2-3, 2006, pp. 197-214; Li Yi, "Discourse of Mid-Day Napping: A Political Windsock in Contemporary China" în Brigitte Steger şi Lodewijk Brunt (coord.), Night-Time and Sleep in Asia and the West: Exploring the Dark Side of Life, Londra, 2003, pp. 45, 197. Nici China nu e scutită de contradicţii istorice în ceea ce priveşte atitudinea faţă de somnul de zi, taoismul privindu-l ca un exemplu salutar de obedienţă, în timp ce confucienii îl consideră o abatere de la efortul moral şi fizic. China comunistă a moştenit, totuşi, o cultură a somnului de zi care a fost, în anii 1970, văzută de occidentali ca un semn de indolenţă socialistă. Li Yi, "Discourse of Mid-Day Napping", pp. 46-47.
Steger, "Sleeping through Class to Success", pp. 197, 204-206, 208-209.
Gander, Sleep in the 24-Hour Society, p. 140; Camille W. Anthony şi William A. Anthony, The Art of Napping at Work, Londra, 2001; Vern Baxter şi Steve Kroll-Smith, "Normalizing the Workplace Nap: Blurring the Boundaries between Public and Private Time" în Current Sociology, LIII/1, 2005, pp. 33-55, apud Simon J. Williams, "The Social Etiquette of Sleep: Some Sociological Reflections and Observations" în Sociology, XLI/2, pp. 320-321.
Maurice Blanchot, Spaţiul literar, traducere de Irina Mavrodin, Editura Minerva, Bucureşti, 2007.
Maurice Blanchot, The Space of Literature , traducere de Ann Smock, Lincoln, NE, şi Londra, 1982, p. 265.
Stephen King, Insomnia , Londra, 1995, p. 23. Fără o indicaţie contrară, citatele se referă la această ediţie.
William Dement şi Christopher Vaughan, The Promise of Sleep, New York, 1999.
Marquez, Un veac de singurătate, traducere din limba spaniolă de Mihnea Gheorghiu, Editura Rao, Bucureşti, 1995
Ibidem, p. 45.
Stephen Minta, Gabriel García Márquez: Writer of Colombia, Londra, 1987, p. 144; Gabriel García Márquez, One Hundred Years of Solitude , traducere de Gregory Rabassa, Londra, 1972, p. 45. Fără o indicaţie contrară, citatele se referă la această ediţie.
Elizabeth A. Spiller, "«Searching for the Route of Inventions»: Retracing the Renaissance Discovery Narrative in Gabriel García Márquez" în Harold Bloom (coord.), Gabriel García Márquez\'s One Hundred Years of Solitude, Philadelphia, 2003, p. 57; Minta, Gabriel García Márquez, pp. 163-164, 179.
Minta, Gabriel García Márquez, pp. 164, 168-172; Edwin Williamson, "Magical Realism and the Theme of Incest in «One Hundred Years of Solitude»" în Bernard McGuirk şi Richard Cardwell (coord.), Gabriel García Márquez: New Readings, Cambridge, 1987, p. 61.
Karl Polanyi, The Great Transformation: The Political and Economic Origins of Our Time , Boston, MA, 1957, p. 73, apud RETORT, Afflicted Powers, p. 194.
Marquez, op. cit., p. 364.
Hope, "Global Capitalism", p. 298; Ludwig Siegele, "How About Now? A Survey of the Real Time Economy" în Economist (2-8 februarie 2002), pp. 3-5, apud Hope, "Global Capitalism", p. 287; Gleick, Faster, pp. 66-68.
01.10.2008
59.3KB
Enigma video-dvd
Remember the Future avi-bestand 734Mb
Tracklist:
1. Sadeness Part 1
2. Mea Culpa
3. Principles Of Lust (Find Love)
4. Rivers Of Belief
5. Return To Innocence
6. The Eyes Of Truth
7. Age Of Loneliness
CODE
Download:
pass: sharez.org
16.06.2008
2.7KB
La Cuccina Italiana
Nicoleta Roman
16.05.2004
Cine a vizitat Italia, chiar în timp ce se afla pe acele meleaguri, a promis că se va întoarce curând. Şi a făcut promisiunea aruncând un bănuţ în Fântâna Trevi, ascultând o arie cântată în italiană, îndrăgostit şi fericit într-o gondolă legănată de valuri , hoinărind pe Ponte Vecchio sau prin Grădina Boboli, admirând geniul lui Michelangelo imortalizat în grupul statuar, uitat de lume prin sălile de la Ufizzi, privind melancolic la vestigii ale trecutului, plin de pioşenie într-o catedrală...
Poţi să-ţi alini dorul de Italia organizând din când în când o seară italiană - mai întâi un spectacol de operă (Giacomo Puccini , Giuseppe Verdi, Gioachino Rossini, Pietro Mascagni sunt prieteni fideli care dau bucuroşi o mână de ajutor să pregăteşti cum se cuvine seara), sau poate preferi o piesă de Carlo Goldoni, sau un film (de Frederico Fellini ca să-ţi aminteşti de regiunea Emilia Romagna ori de Vittorio De Sica dacă ţi-e dor de Napoli) după care urmează o cină la un restaurant italian bun din oraşul tău.
Ştiu că, oricât de delicioase, anumite feluri italieneşti de mâncare servite aici şi "aiurea" au alt "gust" comparativ cu cele servite la "mama lor"... atmosfera, "zgomotele de fond", peisajul nu pot fi duplicate iar uneori nici reţeta originală nu este respectată întocmai. Pizza a fost adoptată şi totodată modificată pretutindeni - americanii chiar cred că a devenit pentru ei un fel de mâncare naţional. Diferenţele (faţă de original) sunt însă majore şi din păcate pizza poate să devină uneori doar un termen generic...
În italiană, mesele sunt numite: prima colazione (micul dejun), colazione sau pranzo (prânz), merenda (o gustare înainte de prânz sau înainte de cină), cena (cină). Pranzo poate să însemne şi o masă importantă, banchet sau dineu. Felurile la o astfel de masă pot să varieze între trei şi şase: antipasti (o largă gamă de aperitive), primo piatto (primo) ori minestra (paste, risotto, gnocchi sau supă), unul sau mai multe secondo piatto (secondo) (de exemplu dacă peştele precede un fel cu carne şi reprezintă felurile principale), formaggio (brânză), frutta (fructe proaspete), dolce (desert), caffe (de obicei espresso) şi digestivo (grappa, brandy, lichioruri, amaro, sambuca).
Aşadar, bucătăria italiană înseamnă mult mai mult decât pizza şi paste cum ar crede cei care nu au vizitat meleagurile italiene. Înzestrată cu munţi, dealuri, ape şi mare, această ţară are o bucătărie variată, cu feluri de mâncare specifice fiecărei regiuni. Aceste reţete speciale sau cu o caracteristică specială sunt menţionate ca atare şi în meniu sau în cărţile de bucate: "alla bolognese", "alla romana", "alla milanese", "toscano"...
Familia italiană, foarte unită (şi în realitate, nu doar în cărţi sau filme) se întruneşte foarte des în jurul mesei pregătite de "Nonna". Şi "Nonna italiana" ştie să pregătească delicios orice i-a pus la dispoziţie natura: vânat, iepure, fazan, porumbei, pui, viţel, porc, peşte, scoici şi fructe de mare, legume... cu ulei de măsline, oregano, rosmarin, foi de dafin, salvie, busuioc, usturoi,...
Pe de altă parte, dealurile italiene sunt perfecte pentru creşterea viţei de vie şi nu-i de mirare că italienii alături de francezi sunt cei mai mari producători, exportatori dar şi consumatori de vin. Vorba lui Al Bano, şi el producător de vinuri (păstrând tradiţia de familie):
"Felicita
E un bicchiere di vino
Con un panino
La felicita."
În Italia, poţi lua masa la Ristorante, Trattoria, Osteria sau la Pizzeria. Trattoria este un local mai intim dintr-un orăşel, e deţinut de o familie şi oferă bucate şi vin specifice regiunii respective. De asemenea, sunt şi alte localuri care oferă bunătăţi unui turist înfometat: rosticceria (pui la rotisor şi nu numai), tavola calda (gustări calde), tavola fredda (gustări reci), paninoteca (sandvişuri), gelateria (îngheţată).
Prima mea vizită in Italia a fost acum mulţi ani, la invitaţia Universităţii din Bologna, în regiunea renumită pentru ospitalitatea sa deosebită: Emilia Romagna. Am amintiri frumoase din Bertinoro, un orăşel medieval care ne-a găzduit vreme de câteva săptămâni.
Cine ar fi crezut că un centru universitar modern poate "coabita" cu "Castrum Britinori" (vechea denumire a oraşului)? Şi totuşi, în Italia vremurile îşi lasă amprenta pe locuri, obiceiuri şi oameni într-un mod natural, firesc, îmbinând armonios trecut, prezent şi viitor.
Provenienţa numelui "Bertinoro" se asociază cu pelegrinii către Britannia care făceau un popas aici (în drumul lor dinspre Roma), veneraţi apoi ca protectori ai oraşului şi se mai leagă de gustul deosebit al vinului din această zonă.
"La Colonna delle Anelle" este un simbol oficial nu numai al oraşului Bertinoro dar şi emblema tradiţiei de ospitalitate "romagnola". Situată (cred că din 1570) în piaţa oraşului, în faţa Palatului Comunal ("Palazzo Comunale"), actuala coloană aminteşte de originala coloană care exista în acest loc şi avea 12 inele (câte unul pentru fiecare familie nobiliară a acestui locului şi acelor timpuri). Străinul care, fiind în trecere prin oraş, îşi lega calul de unul din cele 12 inele, devenea automat oaspete al familiei căruia îi aparţinea inelul respectiv.
În fiecare an, în septembrie, Bertinoro, acest orăşel medieval al ospitalităţii, sărbătoreşte renumele său şi tradiţiile de ospitalitate şi curtoazie prin "FESTA DELL'OSPITALITA". Festivalul dezvăluie lumii întregi că "romagnolii" au fost, sunt şi vor fi mereu ospitalieri!
Din punct de vedere gastronomic, Emilia Romagna este renumită prin deliciile pe care le-a creat: parmigiano (Parmigiano Reggiano), Prosciutto di Parma, aceto balsamico, sosurile bolognese (denumite in Italia "ragu"), pastele cu ou (cunoscute aici sub numele "sfoglia"), pastele umplute "tortellini" şi "ravioli". Recunoscute sunt şi cele mai bune vinuri din această regiune: Albana şi Sangiovese.
Cum mie îmi este încă dor de Italia, aş vrea să mai "poposesc" puţin... şi vă invit pe săptămâna viitoare pe meleaguri toscane.
Dacă vreţi să împărtăşiţi cu noi "dorul italian", dacă ne invitaţi în alte regiuni italiene făcându-ne părtaşi la o istorie sau întâmplare, dacă aveţi vreo amintire italiană mai mult sau mai puţin culinară sau dacă aveţi vreo reţetă care merită difuzată "populaţiei LiterNet", trimiteţi-mi un mesaj la adresa rpenescu@liternet.ro cu subiectul "Italia - L'ombelico del mondo".
16.06.2008
15KB
va rog din tot sufletul dak puteti sa-mi trimiteti si mie subtitrarea in limba romana pentru serialul blood ties pe emailul lauryk1990@yahoo.com
imi doresc foarte mult sa-l vad.. ms. astept rasp :hi: :hi:
03.09.2009
9KB
Sarah Brightman - Timeless
1. Mienteme
2. Contigo En La Distancia
3. La Noche De Anoche
4. Lagrimas Negras
5. La Sitiera
6. No Vale La Pena
7. La Gloria Eres Tu
8. Campanitas De Cristal
9. Porque Tu Me Acostumbrastes
10. Vete De Mi
11. Por Nuestra Cobardia
12. La Cancion De Mis Canciones
13. Sola
Password:
Code: Select All
SilentGround.org
Code: Select All
__________________
19.04.2008
6KB
Elvis - Christmas Peace, LC -08/12/08- LCB
Tracklist:
01. Blue Christmas
02. Here Comes Santa Claus
03. White Christmas
04. Santa Bring My Baby Back
05. I’ll Be Home For Christmas
06. Santa Claus Is Back In Town
07. If Every Day Was Like Christmas
08. On A Snowing Christmas
09. Winter Wonderland
10. The Wonderful World Of Christmas
11. It Won’t Seem Like Christmas
12. I’ll Be Home On Christmas Day
13. If I get Home On Christmas
14. Holly Leaves And Christmas Trees
15. Merry Christmas Baby
15. Silver Bells
Download
CODE
08.12.2008
16.9KB
Shaggy - Best of (The Boombastic Collection) - 2008
Playtime: 67:13 min
Release Name : Shaggy Best Of (The Boombastic Collection) 2008
Artist: Shaggy
Album: Best of
Year: 2008
Label: Universal Music
Quality: VBR V2 / 44.1KHz / Joint-Stereo
Size: 89.90 MB
Tracklist:
| 01 - 04:07 - Boombastic (Prod By Sting International)
| 02 - 03:50 - Strength Of A Woman (Prod By Sting International)
| 03 - 03:55 - Angel (Ft Rayvon) (Prod By Sting International)
| 04 - 03:21 - Hey Sexy Lady (Ft Brian & Tony Gold) (Prod By Robert Livingston)
| 05 - 03:05 - Feel The Rush (Prod By Shaggy)
| 06 - 03:23 - Those Days (Ft Nasha) (Prod By Birch)
| 07 - 04:25 - Don’t Ask Her That (Prod By Scott Storch) (Ft Nicole Scherzinger)
| 08 - 03:48 - It Wasn’t Me (Ft Rikrok) (Prod By Sting International)
| 09 - 03:47 - Hope (Ft Mister Mydas) (Prod By Robert Livingston)
| 10 - 03:45 - In The Summertime (Ft Rayvon) (Prod By Sting International)
| 11 - 03:33 - Luv Me, Luv Me (Ft Samantha Cole) (Prod By Jimmy Jam & Terry Lewis)
| 12 - 03:05 - Oh Carolina (Prod By Sting International)
| 13 - 03:35 - Ready Fi Di Ride (Prod By Tony “CD” Kelly)
| 14 - 04:06 - Church Heathen (Prod By Tony “CD” Kelly)
| 15 - 03:37 - Leave It To Me (Ft Brian & Tony Gold) (Prod By Robert Livingston)
| 16 - 04:16 - Would You Be (Ft Brian “Gold” Thompson) (Prod By Sting International)
| 17 - 03:30 - Wild 2nite (Ft Olivia) (Prod By Armando & Sting International)
| 18 - 04:05 - Gone With Angels (Prod By Sting International)
Download:
RapidShare:
Easy-Share:
FileFactory:
Ziddu:
Password:
16.09.2008
11.2KB
Clipul este perrrrfect :D scuze! simteam nevoia sa o spun
curaj este un cuvant cu un inteles foarte complex dupa cum ai subliniat si tu,rodica!
in opinia mea, cea mai mare dovada de curaj este aceea de a accepta ca viata este plina de dezamagiri si suferinte, si totusi sa vrei sa o traiesti cum poti tu mai bine si sa incerci in fiecare zi sa te lupti cu o soarta ce pare a-ti fi scrisa dinainte.
Cei mai multi dintre noi sunt extrem de curajosi si nici macar nu realizeaza asta! Doar a admite ca te confrunti cu anumite temeri poate fi o dovada de curaj...
03.08.2009
9.9KB
Taylor Dayne - Satisfied (2008)
IPB Image
01 Beautiful.mp3
02 I'm Over My Head.mp3
03 My Heart Can't Change.mp3
04 She Don't Love You.mp3
05 Under the Bridge.mp3
06 Satisfied.mp3
07 Dedicated.mp3
08 Kissing You.mp3
09 Crash.mp3
10 The Fall.mp3
11 Love Chain.mp3
12 Fool to Cry.mp3
13 Hymn.mp3
Download Link:
CODE
File-Size: 2 x 57,76 MB
26.04.2008
10.1KB
Fergie - Collaborations (2008)
GUESTS PLEASE REGISTER TO HAVE FULL ACCESS TO THE FORUM
Cover:
Track Listing:
1 - Won't Let You Fall
2 - Bailamos
3 - Big Girls Don't Cry Remix ft Sean Kingston
4 - Barracuda
5 - Glad You're Here w Macy Gray
6 - Close 2 U
7 - All Nite Long w Diddy
8 - Elevator Music w Golden
9 - Impacto w Daddy Yankee
10 - True w Will.I.Am
11 - Shut Up And Dance w Shaggy and Will.I.Am
12 - Beat It 2008 w Michael Jackson
Download Links:
Code:
Password:
07.05.2008
9.1KB
Parking Dash v1.0.0.123
Introducing Karma, Flo's hip, new friend, whose life takes a dramatic turn when she’s contacted in her Donutville apartment about inherited property in DinerTown! Flo intercedes before Karma can sell the tiny blacktop lot behind Flo’s Diner to Mr. Big, and encourages Karma to start her own business. You'll have to be quick to click as you rack, track, and even stack automotive gems from every corner of DinerTown. Help Karma clean up the streets in this thoroughly entertaining mix of the familiar and the unique. Hop in now!
* Two game play modes: story and endless shift
* 50 levels of puzzle parking hilarity in 5 new DinerTown locations
* Fun new upgrades, from donut vending machines to car lifts
