|
|
Capitalism sau comunism? Test de memorie
Cătălin Tolontan
04.11.2008
Gazeta Sporturilor, octombrie 2008
O zi oarecare de la mijlocul anilor '90. Adrian Sārbu stă cu picioarele pe masa de şedinţe de la Pro. 15 oameni cască gura la tălpile fosforescente ale pantofilor săi trendy, cum nu vezi īn Romānia.
Şi el şi asistenţa sīnt obosiţi, īntīlnirile vin una după alta, cu īntīrzieri mai mari decīt īn Gara de Nord. Dacă timpul petrecut atunci īn anticameră ar fi fost trecut pe cartea de muncă, te puteai pensiona liniştit.
Brusc, se irită. Reproşurile lui au o savoare care te fac să rīzi cu lacrimi, chiar dacă eşti vizat. "Auzi, băi Nea Cutare! Cu ideile astea tīmpite nu o să ieşim niciodată din comunism! Voi ştiţi unde aţi rămas, mă, cu mintea? La nivelul pungilor de plastic de un leu de pe vremea lui Ceauşescu, pe care le spălam şi le uscam pe sīrmă, pe dos!".
Marx reloaded
Au trecut 15 ani de cīnd nu reuşeam să părăsim comunismul, iar azi părem că nu ştim cum să fugim mai repede din capitalism.
Lumea vorbeşte despre criza financiară ca despre sfīrşitul pieţei libere. Īn Germania, "o tīnără generaţie de erudiţi" a crescut vīnzările Capitalului lui Marx. Statele naţionalizează băncile. Pe forumuri se cere confiscarea averilor. Rusia se oferă să salveze Islanda, iar The Economist se īntreabă săptămīna aceasta dacă nu cumva "fostele ţări comuniste vor deveni noua Islandă?".
Īntre capitalism şi comunism par a sta doar pungile de plastic atīrnate īn balcoanele unui trecut pe care l-am rătăcit. Am uitat?
Cine conduce ştim. Ce, vom afla
Criza testează mecanismele de piaţă. Criza testează democraţia. Criza testează ştiinţa economică, după cum observa Andrei Pleşu acum cīteva zile īn Adevărul.
Criza testează chiar şi reputaţia şi simţul umorului din şcolile de elită ale lumii. Un excelent reportaj tradus de Ziarul Financiar te invită la centenarul Harvard Business School. Jurnalistul reproduce sloganurile de pe pereţi. Şi le compară, desigur, cu cele din oraşele comuniste. "Cine va conduce?", se īntreabă Marea Universitate. Ce să conducă? Lumea, desigur. Cum cine? Absolvenţii de Harvard. Ok, rămīne de văzut care lume.
Frica şi certitudinea
Īn plină furtună şi īn abandon sugerat al ideii capitaliste, lumea suportă īncă o probă: de memorie. Īn această privinţă, ratingul de ţară al Romāniei ar trebui să crească, nu să scadă. Pentru că, la noi, ca şi la Sofia, la Varşovia sau la Kiev, putem īncă să facem deosebirea dintre capitalism şi comunism.
Primul īţi provoacă frica pentru locul de muncă, cel de-al doilea īţi oferă certitudinea că nu vei fi liber niciodată. Capitalismul promovează meritul şi talentul neruşinat, pe cīnd comunismul īţi garantează echitatea mediocră. Grea alegere!
Feţele democraţiei
Mai ales acum, cīnd īn faţă apar excesele. Capitalismul e reprezentat de directorii de la AIG, care şi-au finanţat din banii companiei salvată de stat un team building luxuriant, unde numai masajele au costat zeci de mii de dolari.
Dar capitalismul īnseamnă şi extraordinara solidaritate a Americii după 11 septembrie, īnseamnă pasagerii avionului care s-a prăbuşit pentru că au ţinut să-i īnfrunte pe terorişti, īnseamnă milioanele de vieţi salvate de medicina modernă, cucerirea spaţiului şi cunoaşterea genomului uman.
Criza este un produs al capitalismului. Dar civitatea solemnă din Austria şi Elveţia e tot capitalistă. Autostrăzile, sacralizarea naturii īn Scandinavia sau Canada, facilităţile de la īndemīna omului modern, vacanţele şi cei peste 10 ani īn plus la speranţa de viaţă din ţările dezvoltate, terasele pariziene şi cafenelele din Toscana, toate sīnt capitaliste.
Spre deosebire de comunism, capitalismul īşi include criticile. Era de neimaginat să conteşti comunismul din interior cu tăria cu care azi e atacat capitalismul. Aparent, dezbaterea insolentă vulnerabilizează societatea. De fapt, tradiţia democratică dovedeşte contrariul.
Creditul care a schimbat Romānia
Pentru generaţiile europene născute după război, e cel mai prost moment să discuţi despre capitalism. Oamenii văd cum acţiunile se prăbuşesc la burse şi uită că părinţii lor sau chiar ei īnşişi nu ar fi ajuns niciodată la această calitate a vieţii fără burse şi fără expansiunea companiilor astăzi demonizate.
Ei simt o teamă justificată pentru viitor şi asta īi īmpiedică să realizeze că pentru fiecare bancă īn colaps au existat sute de mii de oameni care şi-au cumpărat locuinţe altfel intangibile. Creditul sofisticat care a retuşat faţa imobiliară a Romāniei şi destinele atītor oameni e de asemenea un instrument capitalist.
Imposibila īntoarcere
Lumea se schimbă, nu se dărīmă. "Economiştii de pe Wall Street", cum au fost numiţi de către adversarii lor gīnditorii şcolii "aşteptărilor raţionale", sīnt īn dificultate.
De una singură, piaţa nu reglează perfect. Oamenii sau companiile, īn ansamblul lor, nu iau īntotdeauna decizii raţionale şi nu-şi ajustează mereu cu succes aşteptările bazate pe modele economice.
Dar revenirea la socialismul-uscat-şi-refolosit e imposibilă. E prea devreme şi sīntem prea mulţi cei care ne amintim pungile.
_______________________________________
|
|
