SATURNAL
Administrator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 508
|
|
Dan Sociu
Nevoi speciale
Editura Polirom, 2008
Costea pleacă la Berlin de magnificele sărbători şi-i duce ziarele Ex Privato lui Daniel. Dar şi exemplarele de autor ale lui Sociu. Cu unul mai puţin...
Faţa lui Dan zīmbeşte neclar de pe coperta verde-petrol, altminteri o capodoperă a lui Laur. De la Vivi m-a apucat un chef nebun de citit cartea asta. Manuscrisul călător īn avionul de Stockholm.
Mă gīndesc oare cum ar fi să le supravieţuieşti celor dragi şi să le citeşti jurnalele publicate īn mii de exemplare? Să afli că momentele īn doi pe care le păstrai tandru īn suflet nu erau, pentru celălalt, decīt intimităţi penibile de care-şi aminteşte dedublīndu-se īn comentator cinic? Am aşa, un sentiment de familiaritate cu istoria asta a ficţionalizării realului, nici nu le-am zis alor mei de textul din Tovarăşe de drum, s-ar fi simţit ca şi cum pe strada noastră s-ar fi declarat război atomic.
Īn Nevoi speciale, scriitorul Dan are o rezidenţă īn Germania şi o acută senzaţie de alienare. Īşi plimbă ceţurile interioare cu bicicleta prin pădurea de līngă Schloss Solitude, īntr-o comunitate de artişti din toată lumea, mai mult sau mai puţin dezabuzaţi, mai mult sau mai puţin beţivi, mai mult sau mai puţin libertini sexuali. Recenta īntīlnire cu lumea cealaltă, pe un pat de spital bucureştean, l-a proiectat īntr-un univers paralel - se vede pentru prima oară, pe el şi pe ceilalţi, treaz fiind. Şi ia decizii. Sau ar vrea să. Şi ca să se decidă că se poate decide, s-a despărţit de Viviana, iubita-mama-psiholoaga, cea atīt de drăgăstoasă cu dulcea idee a viitorului care se poate īntīmpla să şi existe. Aşa că acum scriitorul Dan īşi poate revizita opţiunile trecute īn totală stare de abstinenţă, se poate īndoi de tot, poate fi singur şi are īncă absoluta libertate a terapiei prin scris, a ficţionalizării īn ordinea căutării de sens a propriei biografii.
Am văzut acum un an un spectacol al lui Warlikowski, Krum. Eram la Paris, era la Odéon, am dat o grămadă de bani pe bilet şi vedeam cīş de la balcon. Şi mi s-a făcut rău, fizic, īmi vedea să vomit, simţeam īn stomac tot acel sentiment sufocant al ratării şi al amăgirii unei posibile ieşiri, era al meu, erau micile mele minciuni alinătoare. Eu, care mi-am făcut educaţia sentimentală īn deplină sobrietate, am vrut sīmbătă să scuip toată cartea lui Sociu. Pur şi simplu pentru inevitabilul moment īn care tristeţea imposibilităţii de a-ţi depăşi dependenţele alunecă īn plīngere de sine, iar avalanşa ia cu ea oameni şi trăiri.
Credeam c-am depăşit etapa infantilă a identificării cu povestea. Dar ce farmec ar mai avea, pe urmă? Am constatat mai nou, la jet lag-ul īn care trăiesc mereu, că dacă n-aş avea atītea cărţi, nici n-aş avea nevoie de casă.
Ar fi fost altfel dacă Dan folosea nume inventate pentru personaje reale? Numele reale produc un efect de ficţionalizare, de distanţare, persoana a treia, oglinda, romāna ca o limbă de pasaj, care nu obligă, toate - strategii de alienare, realul moare īn poveste. Pentru cel care scrie.
Logica esteticului īn logicii eticului. Ceilalţi există īn ordinea producerii de ficţiune. Am văzut īntr-un film că lezarea unei anume părţi a creierului, cortexul, cred, te face insensibil la anticiparea reacţiilor celor din jur şi, deci, cu totul nepăsător la efectele sincerităţii, de pildă. Personajul exemplificator īi mărturiseşte nevestei că e homosexual şi priveşte calm cum lumea femeii se prăbuşeşte. Se zice că exerciţiul īn timp reface inhibiţiile. Dar cine zice că legăturile alea din creier chiar există? Dorinţa de a scrie e o dependenţă pentru īntreţinerea căreia e nevoie de fluidul durerii celorlalţi, iar cīnd drogul a ajuns adīnc īn vintre şi sex, scrisul devine doar alint, infantilism, scormonitul unor tăieturi autoinduse, reproduse la infinit. Alintul că nu, n-o să ne facem mari niciodată, nu, creierul n-o să producă niciodată inhibiţii, nu, ceilalţi n-or să fie niciodată altceva decīt fantasme.
De ce m-oi fi apucat eu de scris aşa text? Numai ca să zic că e cea mai bună carte a lui Sociu şi aş vrea să n-o fi citit niciodată? Am şi eu probleme cu maturizarea.
_______________________________________
|
|
