Black & White-Salon de frumusete si sanatate atat pentru femei cat si pentru barbati de toate varstele
Black White coafor , salon de frumusete , divertisment , retetare rapide , filme , muzica , jocuri.Adresa:Str.Grigore Ionescu Nr.94-96 Sector 2 Bucuresti
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Black & White-Salon de frumusete si sanatate atat pentru femei cat si pentru barbati de toate varstele | Inregistrare | Login
POZE BLACK & WHITE-SALON DE FRUMUSETE SI SANATATE ATAT PENTRU FEMEI CAT SI PENTRU BARBATI DE TOATE VARSTELE
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
angela31
 | Femeie
23 ani
Buzau
cauta Barbat
24 - 60 ani |
|
SATURNAL
Administrator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 508
|
|
Lavaliera franceză
Denise Rădulescu, un interviu cu Julien Trambouze
27.06.2008
Julien Trambouze este primul şi singurul "artist sonor" care activează īn Romānia. Este un statut şi un concept pe care nu sunt convinsă că este conştient că īl introduce pioniereşte īn arta romānească, dar de a cărui descriere vor fi mulţi fascinaţi. Mai exact: sunetul creat de el ne face să vedem cu ochii īnchişi. El īnsuşi declară că nu este un "retinian", alegere prin care ne atrofiază vederea imediată pentru a o stimula pe cea cu care poate doar orbii privesc. Sunetul nu este auzit, ci văzut. Ceea ce face Julien este să dea consistenţă invizibilului, să construiască lumi īntregi īn acel timp insesizabil de scurt al clipirilor din pleoape. Şi cred că asta ar putea fi punctul culminant al artei contemporane: opera de artă prezentă doar īn spaţiul impalpabil deschis de două minţi. Julien Trambouze este artistul sonor al spectacolului-instalaţie Cvartet pentru o lavalieră.
Denise Rădulescu: Cum vezi relaţia sunet-imagine īn acest spectacol?
Julien Trambouze: Pentru mine relaţia dintre sunet şi imagine rămāne o reflecţie a sufletului, un limbaj străin intenţiilor mele. Să spunem că o văd ca pe un tango al şchiopilor, un rendez vous de la care lipsesc īndrăgostiţi... De fapt nu sunt deloc un "retinian"... relaţia este mai mult de ordinul "te urmăresc, mă urmăreşti", totul funcţionează pe baza spontaneităţii fiecăruia. Este şi un fel de joc despre digresiune, un melanj al sub-culturilor noastre care se ciocnesc şi fuzionează sau nu.
Īn mare parte sunetele sunt brute (fără mixaje sau tratament particular); sunt īnregistrări ale mişcării trupurilor dansatorilor, zgomote care formează un tip de cāmp sonor al vieţii cotidiene. De altfel īn perioada de repetiţii i-am pus să se īnregistreze pe parcursul a cāteva săptămāni tocmai pentru a crea o relaţie strānsă īntre ei şi sunet, sunetul propriu. Cel puţin aceasta este interpretarea mea.
D. R.: Are sunetul tău o imagine proprie? Se confundă ea cu imaginea pe care dansatorii o emană?
J. T.: Sunetul pentru mine se situează īntre kitsch-ul german al anilor '80, muzica industrială şi poate şi cea īn epoca barocului italian. Īmi place să cred că sunetul este cel mai sensibil receptor, un fel de burete pe care ador să īl trec prin ape sărate. Sunetul pe care īl simt cel mai aproape de mine este stāngaci, imperfect, care nu īşi respectă nici forma, nici fondul. El poate fi foarte emoţionant, extrem de minimalist şi totodată absolut superficial.
Există un canal prin care sunetul şi imaginea comunică, se leagă unul de celălalt, īnsă sunetul are capacitatea de a dispărea pentru a se travesti mai bine. Leitmotivul experienţei mele īl reprezintă o frază a lui George Orwell pe care acesta a scris-o īntr-o noapte de bombardament la Londra şi care a devenit fundamentul prospecţiilor moderne: "Nimic nu e adevărat, totul e posibil." Ca să fiu mai explicit: ceea ce văd a avut deja loc, iar ceea ce aud la fel. Astfel sunetele sunt "īnşirate" pe un fir care ne creează conexiuni īn propria memorie şi care ne face să ne īntrebăm dacă am mai auzit acel sunet, acum cāt timp şi de ce mi-l amintesc? Īn Cvartet pentru o lavalieră folosesc şi sunet emis live şi īnregistrat chiar īn timpul spectacolului pe care īl redifuzez pe parcurs. Este un element naturalist, aproape documentarist şi probabil că este (de)formaţia mea profesională care mă impulsionează să fac asta.
D. R.: Īn Cvartet pentru o lavalieră sunetul funcţionează ca un element director pentru mişcare? Dansatorii "dansează pe muzica" ta?
J. T.: Este vorba despre două coregrafii juxtapuse (una vizuală, iar cealaltă sonoră , īnsă nu mi-am propus să dirijez, mai degrabă să declanşez mişcarea, să provoc interpretarea.
D. R.: Ştiu că spectacolul diferă īntr-o anumită măsură de la o reprezentaţie la alta. Există şi momente fixe īn structura Cvartetului?
J. T.: Acest performance este aleatoriu, cu patru personaje suficient de meteo-sensibile īncāt să nu poată interpreta mereu la fel. Imaginea cutiei rămāne neschimbată, īnsă instalaţia sonoră şi desfăşurarea se schimbă. După cum vrem noi, cred. Deci o surpriză de fiecare dată.
D. R.: Merci!
J. T.:
PS: "Noi, clipeam din pleoape. O clipită, aşa se chema asta. Un mic fulger negru, o cortină care cade şi care se ridică, şi gata: a avut loc o īntrerupere. Ochiul se umezeşte, lumea dispare. Nu poţi să-ţi īnchipui ce efect răcoritor are. Patru mii de repausuri īntr-o oră. Patru mii de mici evaziuni. Şi cānd spun patru mii..." (J. P. Sartre)
Sunt Denise Rădulescu şi spun patru mii de lumi ale lui Julien Trambouze.
Ascultaţi o temă din spectacolul Cvartet pentru o lavalieră, compusă de Julien Trambouze:
"Tema 1" (1,45 Mb).
_______________________________________
|
|
| pus acum 17 ani |
|